Nunta muta este singurul film romanesc (si nu ma refer aici la premiera oficiala, unde participa regizorul si tot felul de personalitati) la care sala a aplaudat la sfarsit. Spontan, firesc, sincer.

Am observat ca in asa-zisa presa online au aparut doua curente de opinie absolut opuse: unul care catalogheaza filmul drept genial, si il plaseaza pe calea premiilor europene de film, altul care il desfiinteaza pe Malaele, numindu-i prima creatie regizorala "kitsch", "infantila" si cu o simbolistica facila si trasa de par...

 

Cu toate comentariile negative, imi asum riscul de a ma plasa in sfera celor carora le-a placut Nunta muta. Tocmai pentru ca nu a costat o gramada de bani ca pe-afara (asa cum se plangea cineva) si pentru ca nu seamana cu Dark knight, tocmai pentru ca totul este ca intr-un basm, ireal, cu personaje grotesti si care intra exact in tiparele cunoscute (sau recognoscibile), cu scene care trimit la momente de baza al e cinematografiei (vezi stilul de filmare specific filmelor mute, comicul buf a la Stan si Bran, scena cu piticii din sala oglinzilor)...

 

Bineinteles, unele simboluri sunt scoase in fata si ne sunt fluturate pe sub nas incat prost sa fii sa nu-ti dai seama, insa e prea vizibil ca sa nu fie un gest intentionat...

Oricum ar fi, Nunta muta este un film de o frumusete onirica si grotesca in acelasi timp, cu o atmosfera proprie stilului lui Horatiu Malaele, un fel de "rasu-plansu" asa cum il cataloga cineva.

 

Pentru cei care apreciaza filmul - si teatrul - romanesc, pentru cei care vor sa vada si altceva decat realism sau efecte computerizate, il recomand cu incredere.