CineMagazin

Despre filme, cu subiectivitate…

-snow-white-and-the-huntsman-2012

Snow White and the Huntsman – Alba ca Zapada si Razboinicul Vanator (2012)

– 2 nominalizari Oscar
– o nominalizare BAFTA

O realizare cu mult mai buna decat Mirror Mirror al lui Tarsem, Snow White and the Huntsman reda o poveste extrem de cunoscuta, prin viziunea unui regizor necunoscut. Minunandu-ne de coincidenta care a facut sa asistam la doua ecranizari ale aceleiasi povesti, lansate aproape in acelasi timp, nu ne ramane decat sa alegem varianta preferata. Daca exista.

Spre deosebire de atmosfera păpuşărească, colorata si amuzanta din Mirror Mirror, in Snow White and the Huntsman suntem proiectati intr-o lume intunecata, gotica, lipsita de lumina si de culoare. Inceputul urmeaza linia clasica a povestii, cu vocea naratorului redandu-ne cuvintele stiute, cele cu “pielea alba ca zapada”, “parul ca abanosul“, cu regina care se inteapa intr-un trandafir…

Cam asta e toata legatura cu basmul fratilor Grimm, pentru ca din acest moment scena se schimba si personajele se transforma. Pana si Printul (William), cel care ar trebui sa ii castige inima Albei ca Zapada, intalneste un concurent redutabil in persoana Vanatorului (the huntsman). El este de fapt unul dintre pilonii centrali ai filmului, pe umerii caruia sta – aproape la propriu, cat si la figurat – intreaga schelarie narativa. Un alt pilon, despre care mai mult ni se spune, decat suntem lasati sa ne convingem singuri ca asa e, este Alba ca Zapada, the One asa cum o boteaza, profetic, piticii.

Alba ca Zapada este ajutata de animale, aduce liniste si pace in inimile celor care-i sunt in preajma, si are calitati de lider: manuieste cuvintele si spada cu asemenea determinare, incat ii inspira pe ceilalti sa o urmeze. Si acum ma opresc putin pentru a pune o paranteza. Am gasit pe un site o expresie care mi s-a parut extrem de potrivita, desi cu o rezonanta bizara: “narrative WTF-ness“. Cum adica? Adica, probabil din cauza unui scenariu la care au lucrat trei oameni (diferiti, normal!), s-au ivit niste momente care te fac sa te intrebi Dar asta de unde a mai aparut?

Asadar: scenariul nu reuseste sa motiveze si sa explice cum de o fata, inchisa in turn din copilarie, ajunge sa calareasca, cu armura pe ea, de parca asta ar fi facut toata viata. Si de ce nu a evadat ea mai devreme din turn, daca tot o ajutau pasarelele? Apoi: scena imbaierii Ravennei in ceva ce seamana cu o maioneza. Sau lapte. Nu putem fi siguri. Singura explicatie pe care am gasit-o prezentei acestei scene in itele povestii este pentru pura placere estetica a privitorilor.

Iar WTF-ness-ul cel mai mare dintre toate: ce e cu personaj-animalul acela care se vrea a fi un fel de cerb alb, cu niste coarne care par doua ramuri rupte dintr-un copac? Piticii ne spun doar ca e El. Probabil un fel de spirit al padurii, care se inchina in fata puritatii Albei ca Zapada si ii recunoaste puterea. Din nou, asta este o explicatie proprie, pentru ca filmul nu ne dezleaga misterul.

Ravenna, regina malefica, are porniri incestuoase si insusiri vampirice. Nu numai ca se foloseste de magie neagra, dar nu ezita sa puna ea insasi mana pe arme pentru a-si realiza scopul. Intruchipata de Charlize Theron, ea este insa de o frumusete rapitoare. Aproape ca ne vine sa raspundem vrajiti, in cor, la intrebarea “Cine-i cea mai frumoasa din tara?”: Charlize e cea mai frumoasa, chiar daca regizorul vrea sa ne faca sa credem ca Alba ca Zapada – Kristen e mai draguta cand isi deschide gurita a mirare-dorinta-teama-frustrare-senzualitate-mirare si uita sa o mai inchida.

Charlize Theron construieste un personaj complex, clocotind de forta intunecata, de ura si razbunare, lasandu-ne sa vedem uneori dincolo de imaginea reginei ucigase o femeie care sufera, singura si disperata. Alaturi de Chris Hemsworth, Charlize este detaliul care face diferenta in Snow White and the Huntsman.

Desi Chris Hemsworth nu-mi facuse o impresie prea memorabila in The Avengers, isi arata acum adevarata fata in rolul Vanatorului. Intunecat, dar cu suflet bun, dintr-o bucata, dar tandru si protector, sensibil, dar puternic, Vanatorul este eroul prin excelenta. Hemsworth reuseste cu usurinta sa treaca prin toata aceasta gama de trairi si de trasaturi de caracter, facand din Vanator personajul masculin cel mai dezirabil din tot filmul. Am salutat ideea care aduce doi pretendenti la inima Albei ca Zapada, desi dupa felul in care se raporteaza scenariul la cei doi, Printului-prieten din copilarie nu ii da nicio sansa.

Kristen Stewart pare o alegere destul de buna pentru rolul Albei ca Zapada asa cum a imaginat-o regizorul. Este fragila si delicata, dar in acelasi timp emana un soi de putere, fiind suficient de baietoasa pentru a escalada stancile sau a tine un scut in mana. Cu toate acestea nu m-a convins pe deplin, avand momente in care pare ca nu-si gaseste locul, de parca ar fi din alt film. ..

P.S.1 Nota zece pentru machiajul excelent (da, si pentru efectele speciale – scena care o transforma pe Ravenna intr-un nor de pasari, desi toata lumea i-a recunoscut paternitatea… Madonnei), cat si pentru integrarea momentului din sanctuarul zanelor. Un spectacol vizual care desfata simturile. Artistice.

P.S.2 Sa va uitati cu atentie la pitici, sa vedeti pe cine recunoasteti. Spre deosebire de Tarsem, Sanders nu a folosit actori-pitici. Cum, nu v-ati dat seama?

Regia: Rupert Sanders
Scenariul: Evan Daugherty, John Lee Hancock, Hossein Amini
Cu: Kristen Stewart, Chris Hemsworth, Charlize Theron, Sam Claflin, Sam Spruell, Ian McShane, Bob Hoskins
Durata: 127 min
Premiera in Romania: 1 iunie 2012
Nota IMDB: 6.6
Nota Cinemagazin: 7.5 / 10

Au mai scris despre: Anzhelamovies, Filme-carti, Cinemateca Trisk, Simona- FilmeTari.com, Bianca

  • Alexandru Angela says:

    in concluzie ti-a placut si-mi impartasesti oarecum parerea. eu am fost ceva mai generoasa pentru ca il asteptam de foarte muuult timp si pentru ca imi plac foarte mult filmele de poveste, ecranizarile basmelor. ma bucur ca si tie ti-au placut Chris Hemsworth si Stewart. Cea din urma nu atat de mult, dar macar te-a convins in rol, ceea ce e bine pentru ca multora le-a parut opaca. Sa stii ca atunci cand am ajuns acasa asta am cautat prima oara, actorii din rolul piticilor :))) pe unul il recunoscusem, pe Eddie Marsan ca-l stiam din Sherlock Holmes 🙂

    26 June 2012 at 8:23 AM
    • Teo says:

      Da, mi-a placut. Mai ales ca e un gen care ma atrage intotdeauna.
      Chiar am fost indulgenta cu Stewart, pentru ca pana la filmul asta nu imi lasase o impresie buna. 🙂
      Ce am avut de comentat, am zis… Dupa cum vezi, a iesit un text destul de lung… :))
      Iar de Hemsworth, ce sa mai zic? M-a cucerit cu rolul asta! Gata, mi-am schimbat parerea despre el!

      26 June 2012 at 8:33 AM
  • Rus Bianca says:

    Te indemn, de vrei, sa citesti si recenzia mea, poate te lamuresti cu privire la unele aspecte ce par de WTF…tine putin de literatura si imaginatie 🙂
    http://rusbianca.wordpress.com/2012/06/09/alba-ca-zapada/

    26 June 2012 at 10:47 PM
    • Teo says:

      Am citit, cu mare interes! Mai ales mi-a placut ca ne-ai clarificat trecutul cinematografic al piticilor si ai enumerat locatiile superbe de filmare! 🙂
      In legatura cu aspectele acelea wtf-ness, bineinteles ca tine de literatura si de imaginatie. Dupa cum ai observat, am gasit cateva explicatii, si, daca am sta sa cautam, probabil am mai gasi nenumarate interpretari.
      Chiar si asa, tot mi s-a parut ca se puteau contura/construi putin mai bine momentele respective. A fost ca si cum regizorul s-ar fi impiedicat de un obiect vag familiar, ni l-ar fi aruncat noua si ne-ar fi spus “Luati-l voi si imaginati-va la ce am putea sa-l folosim…”

      27 June 2012 at 8:03 AM
  • Rus Bianca says:

    Cred ca da, s-a folosit de anumite chestii si a zis, imi place asta, voi ce parere aveti, ce va puteti imagina?

    27 June 2012 at 9:04 AM
  • Laura Trisca (Meleaca) says:

    Vizual e spectacol, dar mie nu mi-a placut..Parca n-are suflet…:)

    30 June 2012 at 12:51 AM
    • Teo says:

      Da, parca ii lipseste ceva. Eu am dat vina pe K Stewart ca n-a reusit sa aduca viata in poveste.

      30 June 2012 at 10:04 PM

    Pingback/Trackback

    Twixt « Silence's Blog

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*